Festivalul -Saptamana risiptorului de frumuseti-

Pe data de 3 iunie a fost prezentat spectacolul "Iarna simfonica", in cadrul caruia poezia imbinata cu lirica populara din colinde se propaga in nuante surprinzatoare, cu o mare putere de sugestie. Atmosfera generala a spectacolului este imbogatita prin unele accente de gravitate, si asta pentru ca sarbatorile de iarna nu au insemnat intotdeauna o invitatie la fericire. Nu a fost trecut sub tacere Craciunul exilului si sunt prezente poeziile scrise in umbra deznadejdii. Fata de proiectele simfonice anterioare, de aceasta data continutul muzical a suferit unele modificari structurale. Ne aflam in fata unei suite simfonice in cinci parti in care au fost integrate organic, pe langa poemele de iarna, motive melodice din sfera colindelor traditionale. Demersul general este unul special, (diferit de cel din Primavara sau Toamna Simfonic), pentru ca muzica sarbatorilor de iarna reprezinta, in primul rand, o cale de a accede la divin. Ne aflam in fata unui posibil scenariu al salvarii prin muzica. Tudor Gheorghe ne ofera un "ceva" tamaduitor in care sa credem. Iar acest "ceva" se intrupeaza in muzica si poezie, al caror univers devine el insusi o religie, o eternitate pura si purificatoare. Ultimul concert din seria unica sustinuta de Tudor Gheorghe in sapte seri, a avut loc pe 4 iunie si s-a intitulat "Vara simfonica". In cadrul acestuia a fost lansat albumul omonim, care incheie astfel ciclul Anotimpurilor Poeziei Romanesti. Departe de a fi statica si dominata de sonoritati "topite" de un soare torid, Vara lui Tudor Gheorghe este o simfonie a campului presarat cu flori de grau sub semnul dragostei "ce arde-n macii din coline". Modalitatea de orchestratie este, in mod firesc, o sinteza a stilului deja conturat in anotimpurile anterioare. Formula scenica aleasa poate fi considerata clasica " orchestra simfonica si cor. Dar, ca si in cazurile precedente, si acest anotimp are personalitatea sa distincta. Pastreaza din Primavara si Toamna principiul impartirii in piese de sine-statatoare si imprumuta din Iarna diversitatea mijloacelor orchestrale. Un element inedit al acestui spectacol il constituie prezenta versului eminescian. Fidel declaratiei de a nu scrie muzica pe versurile "Eminescului", pentru prima data, Tudor Gheorghe gaseste de cuviinta sa cante piesa Sara pe deal scrisa de Vasile Voiculescu, bineinteles intr-o noua viziune orchestrala semnata de Marius Hristescu.