Cronica Posada Rock 2024

Cel mai vechi festival-concurs, dedicat rockului, din România post decembristă, Festivalul de muzică Posada Rock de la Câmpulung Muscel, a încheiat în mod oficial vara și tot el, în a treia zi, a dat startul toamnei. Au fost câteva zile în care cei prezenți s-au putut bucura în primul rând de muzică, apoi de reîntâlnirea cu prietenii, au putut mânca și bea ceva bun sau pur si simplu s-au putut bucura în sine de atmosfera intimă și plăcută a orașului. Mâncarea de la festival a fost în mare parte tradițională și nu a fost deloc scumpă. Mie mi-a plăcut ce am mâncat, dar nu am gustat din toate, fiindcă am mai făcut loc și pentru celebrul „Iepurașul”, atracția principală a orașului, la care oamenii vin pentru a gusta cele mai bune patiserii și dulciuri. Băutura de la festival a fost asigurată în mare parte de Quantic, dar am avut ocazia să bem și vin de Marcea, gustos și ieftin. S-a mers pe sistem clasic de tokens și cozile au fost mici peste tot. Chiar și la toalete a fost la fel și curățenia a fost menținută pe toată durata festivalului.

Față de celelalte festivaluri dedicate sonorităților rock/metal, acesta este unul mult mai mic ca număr de oameni prezenți și ca trupe invitate, dar ca atmosferă și organizare nu am ce să-i reproșez. Este pentru prima dată când ajung și pot afirma că impresia a fost una pozitivă și cel mai probabil voi reveni, mai ales că deja s-a anunțat, la finalul celei de-a doua zile, primul headliner al ediției 2025, anume trupa suedeză de melodic death metal Hypocrisy, pe care aș revedea-o cu fiecare ocazie. Anul acesta Posada Rock Festival s-a desfășurat între 30 august – 1 septembrie 2024, cu două zile de trupe aflate în concurs, câte cinci pe zi, iar în a treia a fost festivitatea de premiere. Pe lângă acestea, au fost invitate zece trupe mari, din străinătate și din România, care să cânte, printre care și trupa câștigătoare de anul trecut, Diluvian Collapse. În fiecare zi am avut parte de formații excelente și apoi, pentru cei doritori, a fost și afterparty la care a pus muzică Claudiu Cîrțînă de la Rock Fm.

Au fost cam 2000 de oameni prezenți la festivalul desfășurat pe Stadionul Municipal, organizat de Asociația Rock Culture în parteneriat cu Primăria Municipiului Câmpulung. Cei care au venit cu copiii au avut parte de mici activități pentru aceștia, mai ales ateliere de desen. Oamenii din Câmpulung au putut vedea și un avion mic care a survolat zona de câteva ori cu un banner cu Posada. A existat și o zonă de merchandise, asigurată de BOP (beauty of pain) care, pe lângă oferta lui, a avut la vânzare și merch oficial Posada, inclusiv un outlet, dar și ceea ce au adus trupele. Din păcate, nu toate au putut veni cu marfă, așa că a trebuit să ne mulțumim cu ceea ce am găsit. Una dintre trupe, Parasite Inc., a declarat de pe scenă că cei care vor cumpăra ceva de pe site-ul lor vor primi ceea ce au cumpărat cu semnătură, ca un cadou pentru fanii veniți la festival. Mi s-a părut un gest drăguț și sunt sigur că mulți vor face comandă. Nu trebuie uitați nici băieții de la pază, care și de data aceasta au făcut o treabă excelentă și s-au asigurat, pe lângă multe altele, că toată lumea face crowd surfing fără probleme, că nu există incidente violente și că atât artiștii, cât și ceilalți sunt protejați. A existat și o zonă de presă, foarte utilă pentru fotografi mai ales, care au avut unde să-și tragă sufletul. Chiar dacă acum se știe exact cine și ce a câștigat, voi începe prin a-mi arăta pe scurt impresiile provocate de formațiile participante și de cele invitate și apoi voi prezenta și câștigătorii.

Ziua 1

Am putut vedea pe scenă primele cinci trupe de concurs, OverBurn, Transilvanian Frost, Ritual Roadmap, JBLK și June Turns Black și trei trupe invitate, Temic, Benediction și Overkill.

Ziua a început cu OverBurn, o trupă tânără la propriu și la figurat, din Alba-Iulia, cu o vocalistă extrem de pusă pe treabă, dar și cu restul trupei implicată. Mi-a plăcut mai ales felul în care trupa a știut să-și controleze emoțiile și să ofere un show sincer. Chiar dacă sunt la început și se vede, dacă vor continua, presimt că va fi mai bine. A urmat Transilvanian Frost, trupă la fel de tânără, din Sibiu, care cântă un death metal clasic. Băieții își cunosc instrumentele și vocea este bună, am auzit câteva riff-uri bune, dar nu mi-a transmis nimic care să mă facă să vreau să ascult din nou trupa. Am mai văzut live Ritual Roadmap, trupa de death’n roll din Brașov, chiar la REF anul trecut, și mi-am adus aminte că și atunci, ca și acum mi-am dat seama că pe scenă sunt artiști tineri, dar care dau dovadă de experiență. Melodiile sunt bune, dar nu catchy. Pe cei de la JBLK (Jet Black Hard) din Craiova nu-i știam, a fost prima dată când am auzit de ei, dar impresia inițială a fost bună. Melodiile mi-au părut bine legate, vocea excelentă, iar muzica mi-a adus aminte de Led Zeppelin și de Greta Van Fleet (normal). Am pus pariu că va lua măcar un premiu. June Turns Black a încheiat prima zi de concurs. Trupa îmi este cunoscută, am văzut-o live de multe ori și mereu mi-a plăcut, la fel a fost și de data aceasta, dar din păcate nu sunt sigur dacă se încadrează în unele reguli ale concursului. Trupa are unele pasaje scurte de voce pre-înregistrate și multe synth-uri pe backing track. Dar trupa are drumul ei și va ajunge unde trebuie dacă se ține de treabă. Nu ar strica un membru adițional care să se ocupe de partea electronică.

După o scurtă pauză au început concertele trupelor invitate. Prima formație a fost Temic, un proiect de metal progresiv destul de recent, care a adus în fața publicului ritmuri molcome combinate cu unele agresive si o voce care trece ușor de la clean la growl. Trupa este pentru prima dată în România, a ajuns aici după ceva aventuri, cu bagaje pierdute și regăsite, dar bine că a ajuns. Pe cei din trupă probabil îi mai știți de prin alte trupe precum Maraton sau Haken sau Evergrey, dar stilul este și nu este la fel ca al acestora, fiind în fond o formație nouă. Cele mai multe piese a fost de pe albumul de debut din 2023, Terror Management Theory.

A urmat una dintre trupele pentru care multă lume a venit la Posada, anume Benediction, veteranii death metal old school din UK. Întrucât nu-i mai văzusem live, dar i-am tot ascultat de-a lungul anilor, aveam mari așteptări și pot spune că nu am fost deloc dezamăgit. Trupa a cântat de a rupt, s-au deschis primele mosh pituri și s-a făcut crowd surfings la greu. Sunetul a fost bun, așa cum a fost cam la toate trupele, cu foarte mici excepții. Vocalul a mulțumit mereu tuturor celor care au făcut posibilă venirea trupei aici, în timp ce mai sorbea dintr-o bere. A băut, dar a și cântat sau invers, cert este că a fost un concert căruia nu prea am ce să-i reproșez. Trupa ne-a trecut prin istoria ei discografică și eu unul sunt tare bucuros că am putut asculta live Scriptures in Scarlet, Vision in the Shroud, I Bow to None, The Grotesque, Shadow World, Dark Is the Season, The Dreams You Dread, Subconscious Terror, Stormcrow și Magnificat.

Seara s-a încheiat cu Overkill, headlinerul festivalului, trupa care a strâns cei mai mulți oameni din toate cele trei zile. Cu toate că oamenii nu mai sunt chiar la prima tinerețe, cel puțin unii dintre ei, au făcut show pe scenă. Americanii sunt în industrie din 1980 și aproape toate albumele sunt bune, cu mici excepții, dar cu siguranță au pus bine de tot umărul la crearea și popularizarea thrash metalului. Vocalistul, Bobby “Blitz” Ellsworth, a glumit tot timpul între piese și a zis, printre altel „I can smell you, but I cannot see you” sau „Good to be in your country, good to be anywhere at my age”. Am aflat că toboșarul, Jeramie Kling, este la primul show live cu trupa. A fost un sunet excelent, jocuri de lumini și ceva mișcare în fața scenei. Am ascultat, printre altele, Scorched Rotten to the Core, Bring Me the Night, Hello From the Gutter, Deny the Cross, Electric Rattlesnake, Mean, Green, Killing Machine, Necroshine, Horrorscope, Under One, The Surgeon, Ironbound sau E.vil N.ever D.ies.

Ziua 2

Ziua a început cu celelalte cinci trupe aflate în concurs, Blutrină, Psychiatry, Ruyned, Dincolo De Ziduri și Still Awake, iar formațiile invitate au fost Diluvian Collapse, trupa câștigătoare de anul trecut, Dordeduh, VOLA și Candlemass.

Prima trupă, Blutrină din Timișoara, este cunoscută în underground pentru melodiile grindcore foarte atent construite. Show-ul a fost marcat de multă distracție, doar că era puțină lume prezentă, cam ca la toate trupele de la concurs, de fapt. Au venit cu baloane, îmbrăcați în pampers pe deasupra. Este plăcută dinamica dintre cei doi vocali. A urmat Psychiatry, o trupă care este promițătoare, dar se vede că e la început și că nu există încă o coordonare foarte bună între instrumente. S-au evidențiat vocea și basista. Pe Ruyned din Timișoara nu e prima dată când îi văd și știu că puștii sunt puși pe treabă, deja au un CD scos și sunt pe drumul cel bun. Au făcut și la Posada show și cel mai mult îmi place la ei că sunt dezinvolți și au poftă de cântat. Nici de cei de la Dincolo De Ziduri nu am auzit până la Posada, dar pot spune că oamenii s-au străduit și mi-a plăcut foarte mult ce am auzit pe scenă. Trupa din Timișoara a plecat de pe scenă după trei piese. Still Awake din Germania, singura trupă străină, a venit cu un metal cu influențe simfonice. Mi s-a părut totuși că fiecare membru e din alt film și prea puțin s-au coordonat, cu toate că este evident că fiecare știe muzică. Ce am auzit mi-a plăcut într-o oarecare măsură, dar nu m-a convins.

Diluvian Collapse a dat startul concertelor dinafara concursului cu un show deathcore, foarte energic, dar cu puțin public care să se manifeste în fața scenei. Trupa este bună, merita să câștige, și are destul talent cât să crească, asta cu condiția să rămână împreună.

Dordeduh a fost o trupă așteptată de mulți, întrucât timișorenii cântă rar, mai ales în București, așadar un concert este binevenit, chiar și la Posada. Și eu îmi doream mult să-i revăd și a fost o cântare așa cum trebuie, cu piese alese cu grijă, mai ales pentru un show în aer liber, care nu este la fel de intim ca unul de club, chiar dacă este seară. S-au auzit excelent toate instrumentele și am intrat în acea atmosferă magică pe care trupa o creează. Au cântat, printre altele, Desferecat, Descânt, De neam vergur, Timpul întâilor sau Jind de tronuri.

VOLA a urmat, cu multă energie și ei, dar cu un public destul de puțin receptiv, care nu s-a lăsat dus de val așa cum speram să o facă. Dar contează mai puțin publicul și mai mult trupa, iar danezii au pus în scenă un show de zile mari, cu piese de rock/metal progresiv, cu multe breakdown-uri și cu pasaje în care îți vine să sari pe scenă și să cânți și tu cu ei. Sper să revină într-un concert de club. Au cântat piese de pe toate cele patru albume, dar mai ales de pe cele mai noi, printre altele aflându-se Alien Shivers, Stone Leader Falling Down, Stray the Skies, Paper Wolf, These Black Claws, 24 Light-Years, Head Mounted Sideways, Ruby Pool sau Break My Lying Tongue.

Seara s-a terminat cu Candlemass, trupa pe care cei mai mulți au venit să o vadă în această a doua zi de festival. A fost o problema cu o chitara la început, dar s-a rezolvat rapid și legendele doom metalului epic și-au continuat cu bine concertul, spre marele deliciu al fanilor. Vocea a sunat bine, pe alocuri nu s-a auzit basul, dar nu mă plâng, este pentru prima dată când văd formația live și înțeleg de ce lumea vine încă să o vadă. Suedezii nu sunt pentru prima dată la noi și probabil nici ultima și dacă nu i-ați văzut încă, ar fi bine să mergeți data viitoare. Au cântat mai ales piese de pe Epicus Doomicus Metallicus, Nightfall sau Ancient Dreams, dar și „almost a new song”, după cum s-a exprimat vocalistul, anume Sweet Evil Sun.

Ziua 3

În prima parte a zilei s-au anunțat câștigătorii și apoi au cântat trupele Thy Catafalque, Parasite Inc. și Symphony X.

Marele Premiu a fost câștigat anul acesta de craiovenii de la JBLK, urmați de Blutrină din Timişoara cu Premiul I, apoi de Dincolo De Ziduri, din Timișoara, cu premiul II, apoi Still Awake din Munchen, Germania, cu premiul III şi de către bucureștenii de la June Turns Black care au câștigat premiul „Zaharia Rădulică”. Marele Premiu a fost înmânat de către Elena Lasconi, primarul în funcție al municipiului Cîmpulung Muscel, iar celelalte premii de membrii juriului, format din Cristi Gram, Lenți Chiriac, Andy Ionescu, Mihai Ilie, Cristian Popescu, Bogdan Prundeanu, Denis Uță, Bogdan Trîmbaciu și Răzvan Brăileanu. Au mai fost și alte premii, oferite de particulari, așadar cam fiecare trupă a plecat cu ceva acasă. Referitor la premii, în mare parte sunt de acord cu ce a ales juriul, dar au fost și câteva surprize.

După premiere trupele câștigătoare au cântat din nou, în ordine crescătoare, apoi au urmat ultimele trei concerte ale ediției de anul acesta. Ungurii de la Thy Catafalque, una dintre trupele pe care chiar îmi doream să le revăd, după concertul de anul trecut din Quantic, au urcat primii pe scenă, în formație extinsă, cu doi vocali, două vocaliste, pe lângă instrumentiști și domnul Tamás Kátai în persoană, cel care este creierul acestei trupe, care multă vreme a fost doar proiectul lui de studio. Față de concertul precedent, trupa a cântat mult mai mult, inclusiv un cântec nou, de pe viitorul album, chiar prima piesă. A fost un show care pe mine m-a uns pe suflet. Am putut auzi live piese precum Szíriusz, Szamojéd Freskó, Töltés, Napút, Szarvas, Mezolit, Trilobita, Sirály, A gyönyörü álmok ezután jönnek sau Néma vermek.

Parasite Inc. a avut primul show în Romania și entuziasmul a fost la cote înalte. Formația de death metal melodic din Germania a comunicat excelent cu publicul, asta pe lângă faptul că a rupt scena cu melodiile care chiar au sunat bine atât ca sunet, cât și ca prestație. Au cântat piese de pe mai toate albumele și s-a făcut crowd surfing și circle pit, nu cât ar fi trebuit, dar bine oricum, fiindcă piesele trupei sunt făcute pentru a da din cap și a te elibera, astfel că ar fi fost păcat ca publicul să nu reacționeze pe măsură. Trupa a cântat piese precum: First Born, Headfuck Rollercoaster, Sunset Overdrive, Cyan Night Dreams, Once and for All, The Pulse of the Dead sau When All Is Said.

Symphony X a început la 22.00, cu puțin înainte de ora stabilită, lucru care a fost chiar bine primit, ținând cont că multă lume a plecat imediat după concert, fiindcă a doua zi era de muncă. Și la ei sunetul a fost impecabil, Vocalul a stat cu ochelarii pe ochi jumătate de concert, iar cealaltă jumătate și-a dat și geaca de piele jos. Trupa a adus un omagiu pe scenă lui DIO și apoi publicului, care evident că a aplaudat. Nu am fost niciodată un mare fan al trupei, dar concertul a fost unul care m-a făcut să reconsider și să ascult mai mult acasă, mai ales că de când nu am mai ascultat, trupa a mai scos niște albume și par chiar ce trebuie. Am putut auzi live piesele: Iconoclast, Nevermore, Inferno (Unleash the Fire), Serpent’s Kiss, Without You, To Hell and Back, Evolution (The Grand Design), Run With the Devil, Set the World on Fire (The Lie of Lies) și la bis Paradise Lost, Out of the Ashes, Of Sins and Shadows.

În final, o să las aici o vorbă auzită din public: „Ediția asta a fost alt nivel.”

Cronica scrisă de Valentin Ion Ceaușescu.