În cadrul evenimentelor dedicate lunii Francofoniei, Institutul Francez din București va găzdui spectacolul în limba franceză „La Fille de l’arc-en-ciel”, luni 6 martie 2017, la ora 19:00, la Sala Elvire Popesco. Piesa de teatru, scrisă și regizată de Lia Bugnar, este interpretată de actrița Marcela Motoc și s-a jucat pentru prima dată la Paris, în primăvara anului 2013.
Fata din Curcubeu este o pledoarie pentru păstrarea convingerii că totul pe lume are un sens, chiar dacă acesta se prezintă indescifrabil. Nu contează mizeria, decăderea, atâta timp cât sufletul ramâne curat, translucid, asemenea unei lacrimi de gheață.
E povestea unei fete, care a ajuns să ducă o viață amară, după o copilărie dulce ce-a trait-o în familia sa. A ajuns în stradă, practicând cea mai veche meserie din lume. Se vinde ieftin, își duce clienții la cinema și acolo le oferă serviciile sale, în timpul filmului. Nu are o casa, nu își permite nici să închirieze o cameră la hotel. Ceea ce își permite sunt locurile 13 și 14 de pe ultimul rând din cinematograful Curcubeu. Își spune povestea cu un zâmbet amar, e sfașiată de durere, dar niciodată doborâtă. Singură pe lume, fară de cei pe care i-a iubit – tata, mama, sora geamană – toți duși în altă lume. Merge pe firul vieții ei, de la copilarie la adolescență, la tinerețe, dar parcă viata pe care o trăiește nu e binecuvântată de Cel de Sus. Îl iubeste pe Dumnezeu, dar nu-L ințelege…
Actrița Marcela Motoc a absolvit Academia de Teatru şi Film în 1996, la clasa profesorilor Olga Tudorache și Adrian Pintea. A fost distinsă cu premiul de interpretare pentru rolul Violetei din scurtmetrajul franco-spaniol „Violeta, la courtisane”, regizat de David Casals-Roma. La Teatrul Bulandra, a jucat în piese regizate de Tudor Mărăscu, Cătălina Buzoianu, Adrian Pintea, Elie Malka și Tompa Gabor.
„Piesa „La Fille de l’arc-en-ciel” e ca un pumn în stomac, e ca un borcan de iaurt pe spatele ars al unui rătăcit în Sahara, e ca o pană de păun picată în șleaul înnoroiat lăsat de roata unui tractor, e ca numărul de pe brațul unui evreu supraviețuitor, e ca un hohot de râs când încă nu ți-a trecut tristețea de adineauri.” (Lia Bugnar)
Un proiect organizat de Institutul Francez din București, în parteneriat cu Asociația Cortina.