Cronică de concert Ricky Martin la Romexpo, 16 decembrie 2025

Pentru a doua oară în România, la o distanță de 22 de ani, Ricky Martin revine în fața publicului pentru un show așa cum știe doar el să facă pentru iubitorii de ritmuri latino. Dacă prima dată artistul portorican a fost invitat în cadrul Festivalului Cerbul de Aur, de data aceasta a venit în cadrul unui show personal, care face parte dintr-un turneu intitulat „Ricky Martin Live 2025”. O spun de la început: nu sunt vreun mare fan al artistului, dar știu destule piese (am aflat de-a lungul concertului că știu mai multe decât mă așteptam) și am fost foarte curios să văd cum se desfășoară un show live al lui.

Concertul, organizat de Emagic la Romexpo, în Pavilionul B, a atras o mulțime de fani (80% de sex feminin, după câte mi-a fost dat să observ) și pe bună dreptate. Ricky Martin a fost și este un star internațional și s-a menținut de-a lungul anilor în top, chiar dacă în ultima vreme nu atât de mult, sau cel puțin eu nu am constatat acest lucru. Oricum, este de văzut live, fiindcă un concert de-al său nu înseamnă doar muzică, ci și dans, lumini, costume. Pop-ul rămâne unul dintre genurile muzicale cele mai ascultate, iar combinația cu muzica latino înseamnă și activarea sângelui nostru latin, care ne îndeamnă la dans.

Organizarea a fost și nu a fost cea mai bună. Mi s-a părut o alegere mult mai bună celălalt pavilion, unde a cântat Till Lindemann, cel puțin din punct de vedere al sunetului și al vizibilității. Eu am stat în față, așa că nu mă plâng – am văzut și auzit excelent -, dar înțeleg că mai în spate s-a auzit ceva mai rău. Dar asta nu e neapărat vina organizatorilor.

În schimb, permiterea fumării de țigări electronice de diverse feluri nu a fost o decizie prea strălucită. Nu sunt vreun fan al interdicțiilor, dar chiar nu era cazul să se amestece atâtea arome într-un spațiu închis. În rest, prețurile la băuturi au fost bune, nu mi s-au părut cozi prea mari și oamenii au fost decenți, nu au existat probleme, s-a cântat, s-a dansat. Nu știu dacă artistul a venit cu merch, eu unul nu am văzut nimic.

În deschiderea concertului au fost românii Fantomel și Kate Linn (nu știam până în seara concertului că sunt conaționali de-ai noștri, dar nici nu cred că m-am interesat vreodată legat de ei). Am ajuns la concertul lor spre final, din păcate, așa că nu am prins prea mult, „Dame Un Grrr” fiind oricum singura piesă pe care o știam fără să-mi doresc neapărat. Totuși, ce-i al lor e al lor, bravo pentru succesul pe care-l au și nu e lucru mic să cânți în deschiderea unui astfel de concert. Oamenii din public s-au distrat, ne-am simțit ca în club.

A urmat apoi o scurtă pauză, iar la ora stabilită artistul în vârstă de 53 de ani a apărut pe scenă într-o explozie de lumini, însoțit de formația sa, care s-a dovedit excelentă, și alături de mulți dansatori și dansatoare care au făcut spectacol. Am văzut încă de la început un Ricky Martin în formă fizică bună, activ de la un capăt la altul al concertului. Artistul și dansatorii s-au schimbat de mai multe ori de-a lungul serii, atât din cauza transpirației provocată de efort, cât și pentru a marca anumite momente ale serii. De exemplu, la un moment dat, dansatoarele au apărut în fuste lungi, verzi, și cu top sclipicios, iar la următoarea piesă dansatorii și-au pus bluze cu tatuaje.

Luminile au contribuit din plin la crearea atmosferei, la fel și aranjamentul scenei sau ecranele din spate. Predominante au fost culorile roșu și verde, care păreau să simbolizeze vitalitatea, sănătatea și hotărârea.

Muzical vorbind, trupa lui Ricky Martin s-a descurcat ceva mai bine decât el. A ales muzicieni chiar talentați, care au avut și momente solo; mi-a rămas în minte solo-ul de chitară de pe la jumătatea concertului, care a arătat măiestria chitaristului, care și semăna puțin cu Slash. De asemenea, am observat două seturi de tobe și percuție, care și ele s-au auzit excelent, la fel și basul și celelalte instrumente. Din păcate, vocea lui Ricky Martin nu a fost mereu la înălțime, a dat câteva rateuri, dar cel mai mult nu am apreciat graba cu care a trecut prin piese – un maraton de hituri mai noi și mai vechi și foarte puține, spre deloc, interacțiuni reale cu publicul, în afară de câteva „Mulțumesc”.

În schimb, a zâmbit constant și a emanat bucurie (chiar și falsă de ar fi fost, tot e bine), așa că a mai compensat astfel la capitolul interacțiune. La final ne-a salutat cu un „Hasta la vista, baby” și ne-a lăsat cu un scurt show de confetti, artificii și fum. Pentru mine a fost o experiență plăcută și m-am bucurat să mai schimb puțin registrul muzical în care mă învârt, pentru a-l vedea pe cel pe care îl vedeam toată ziua la TV când eram copil.

Setlist Ricky Martin:

• Intro
• Pégate
• María
• Adrenalina
• Love You for a Day
• Vuelve
• Shake Your Bon-Bon
• Qué rico fuera
• Lola, Lola / La bomba
• She Bangs
• Private Emotion (The Hooters cover)
• She’s All I Ever Had
• Nobody Wants to Be Lonely
• Tu recuerdo
• La mordidita
• Por arriba, por abajo
• Vente Pa’Ca
• BIS
• Livin’ la Vida Loca
• The Cup of Life