Cronică ARTmania 2025

Am venit, cum facem deja de cativa ani, inca de dinainte de pandemie, la ARTmania, editia 2025. Festivalul va avea mereu un loc aparte in sufletul meu, pentru ca aici ma intalnesc de obicei cu prietenii din restul tarii. Am deja “gasca de ARTmania” cu care stiu sigur ca beau o bere la Sibiu. Imi place mult atmosfera din centrul orasului in timpul festivalului.

Anul asta, programul a fost doar pe doua zile, fata de anii trecuti cand aveam trei zile. Au fost si mai putine activitati in incinta festivalului si mai putine optiuni de mancare, dar sincer, nu pot sa zic ca m-a deranjat – am venit in primul rand pentru muzica. Un minus clar a fost lipsa cosurilor de gunoi in incinta festivalului, ceea ce a fost destul de frustrant. A fost merch atat de la trupe, cat si de la festival, plus un stand cu CD-uri si viniluri al prietenilor de la Carturesti. Un alt neajuns a fost vremea caniculara din weekend, dar nu am avut ce face, ne-am adaptat. Trebuie sa recunosc ca line-up-ul de anul asta a fost mult mai pe gustul meu decat cel de anul trecut.

Prima zi de festival a debutat cu francezii de la Vestige. Ei sunt o trupa noua in peisajul metal, trupa ce a lansat primul album anul trecut. Conform descrierii de pe site-ul casei de discuri, se identifica cu genul post-metalcore cu influente de shoegaze. Piesele lor exploreaza stari emotionale profunde – durere, introspectie si transformare, dorind ca ascultatorii sa se conecteze cu muzica lor la un nivel profund. Mi-au placut trecerile lor de la pasajele atmosferice la breakdowns. Muzica si prezenta lor scenica a avut ceva care te pune pe ganduri. Eu zic ca sunt de urmarit pentru fanii metalului modern.

A urmat Sylvaine, proiectul norvegiencei Kathrine Shepard. Din punct de vedere muzical ea a declarat ca muzica ei nu apartine unui gen anume, ci este un amestec de influente diverse, de la muzica clasica si post-rock, pana la influente pop. Proiectul este unul in care Kathrine este multi-instrumentista in studio, dar in acest turneu a fost insotita de un chitarist, un basist si un percutionist, ea asigurand partea vocala si unele pasaje de chitara. M-au impresionat in mod special trecerile vocale de la pasajele clean la cele in stilul black metal. A fost o combinatie de fragilitate si forta.

Intre timp, caldura de afara s-a mai domolit si publicul a inceput sa se stranga in numar cat mai mare pentru headlinerul serii si, in opinia mea, al intregului festival: americanii de la Dream Theater. M-am bucurat enorm ca la aceasta editie, ARTmania a revenit la un line-up care include si progressive –  si nu orice trupa, ci una legendara.

Americanii au mai fost la Sibiu in 2019, dar fara Mike Portnoy (care a venit cu Transatlantic la editia din 2022). De aceasta data, au urcat pe scena in formula originala, iar concertul a marcat trei momente importante: revenirea lui Mike Portnoy, lansarea noului album, “Parasomnia“, si aniversarea de 40 de ani de activitate. Pentru mine a fost prima intalnire live cu Dream Theater si ma bucur ca i-am prins in aceasta formula. Show-ul a fost, pur si simplu, wow pentru mine. Fiecare membru este un muzician desvarsit si au sunat impecabil impreuna. Au deschis concertul cu piesa “Night Terror” de pe noul album, insa restul setlistului a fost o calatorie prin discografia trupei, asa cum se cuvine la un concert aniversar. Proiectiile video de pe fundal au completat povestea fiecarei piese. James LaBrie ne-a zis ca se bucura sa revina la Sibiu in formula originala. Cred ca a fost un moment emotionant pentru majoritatea fanilor, se putea vedea in public entuziasmul. Mi-a placut ca a fost un public de toate varstele, de la adolescenti la fani vechi, dar si multi parinti cu copii, ARTmania fiind un festival kid-friendly.

Ziua 2 de ARTmania Festival 2025

In ziua a doua de festival am trait putin sub amenintarea unor avertizari de ploaie si furtuna. Prima ploaie scurta s-a terminat chiar inainte de inceperea concertelor, asa ca am crezut ca am scapat.

Ziua a inceput cu Eihwar, un duo francez care pare ca a iesit dintr-un ritual viking techno. Nu stiu exact cum sa le definesc stilul, ceva intre folk nordic si un ritual stravechi reinterpretat pe ritmuri moderne. Ei il numesc “Viking war trance”. Au venit pe scena cu o tobe samanica, blanuri, masti si o energie care a incalzit publicul, chiar daca nu era destul de numeros la ora aceea in Piata Mare. Langa mine s-a format un fel de hora care parea un fel de ritual pagan urban. Mi-a placut costumatia de scena a solistei – blanuri, bucati de piele si o masca care completau prefect povestea si vizualul showului.

Dupa Eihwar a urcat pe scena Sivert Høyem, solistul trupei Madrugada. Insa, in seara asta, artistul a urcat pe scena cu proiectul sau solo. Daca in Madrugada suna mai direct, mai rock, astazi a fost mai melancolic si cu mai multa atmosfera. Nu au lipsit din setlist nici cateva piese Madrugada (spre bucuria fanilor). Sivert ne-a marturisit ca se bucura sa fie din nou la Sibiu, iar pentru mine a fost, fara indoiala, highlightul celei de-a doua zi. Vocea lui are un timbru foarte special, calm, cald – care transmite o emotie profunda. Mi s-a parut un recital foarte emotionant. Inainte de bis a glumit ca ar trebui sa iasa de pe scena ca sa revina, dar ca stim cu totii regula: doar sa aplaudam mai tare si a continuat cu bisul. La ultima piesa de la bis, Sivert a coborat la gardul de la fotopit, ca sa dea mana cu publicul, un gest care cred ca a aratat cat de mult s-a bucurat sa revina in fata publicului din Romania.

Ultima trupa din ziua a doua au fost americanii de la Extreme. Formatia americana, cunoscuta in special pentru hitul “More than words”, a revenit in forta dupa o pauza de mai mult de un deceniu cu albumul de studio “Six”. Ceea ce parea un final perfect de festival, a fost umbrit de ploaia care a inceput dupa cea de-a doua piesa. Gary Cherone si Nuno Bettencourt au urcat pe scena plini de energie si publicul i-a intampinat cu un entuziasm sincer. A fost pentru prima data cand au avut un concert in Romania. Pentru mine personal a fost greu sa ma conectez cu show-ul, nu m-a prins asa de tare ca recitalul lui Sivert, care a ramas momentul meu preferat al zilei. Pentru fanii trupei sunt convinsa ca a fost un moment emotionant, ramanand implicati pana la final, in ciuda ploii. Au inclus in setlist piesele emblematice “Decadence Dance” si “More than Words”, iar solourile lui Nuno au fost, ca de obicei, spectaculoase.

Au fost anuntate deja datele pentru editia ARTmania din 2026: 24 si 25 iulie 2026. Astept cu interes sa vedem ce trupe se anunta si sper sa ne vedem si la anul in Piata Mare. Pentru mine ARTmania e mai mult decat un festival – e o revedere anuala cu prietenii si cu muzica.