Cronica Rockstadt Extreme Fest 2024

Editia aniversara de 10 ani de Rockstadt Extreme Fest a adus mii de oameni impreuna pentru cel mai mare festival de metale organizat pana acum in Romania.
Au fost 108 trupe anuntate, din care una singura nu a putut veni din cauza unor probleme cu vizele (Arkona), lucru cel putin impresionant din punct de vedere logistic.
Sigur, au fost mici schimbari intre slot-uri, insa nimic seminificativ.
Priveam un pic sceptici amplasarea celei de-a treia scene, insa, din fericire, presa a avut acces mai facil catre aceasta, fara sa ocoleasca scenele mari – pe unde era accesul publicului.

In prima zi s-au facut cozi mari la acces si la punctele de top-up, ce au continuat si in urmatoarele zile (cel putin la top-up). Procesul de schimbare a biletelor cu bratarile a fost unul destul de greoi, si pentru o editie viitoare nu ar strica mai multe puncte de schimb, poate chiar in oras, inaintea inceperii festivalului.
Punctele de top-up au fost subdimensionate pentru numarul de participanti, un alt aspect care poate fi imbunatatit. Am inteles ca ar fi existat un punct de self top-up, care nu a functionat. Cred ca aceste puncte de self top-up sunt cheia pentru o mai buna organizare si cozi mai mici. Din fericire cozile au fost mai mici in ultimele zile de festival, insa nu am inteles de ce duminica era deschis un singur ghiseu. Pe partea de merch nu am prins mare lucru, erau mereu cozi, si marimile cautate de mine s-au epuizat rapid, iar pe seara majoritatea tricourilor erau sold-out, semn ca publicul a sustinut din plin trupele participante.

Nu toate aspectele au depins de organizatori, totusi… In 2 zile au fost probleme la reteaua de apa, dar parca am simtit imbunatatiri in fiecare zi din punct de vedere logistic / organizatoric. Cu toate astea, nu inteleg de ce s-au confiscat recipientele cu dezinfectant de maini la intrarea in festival, mai ales in conditiile in care nu a fost apa nici la toalete in zilele cu probleme. Legat de mancare si bauturi, a fost ceva pentru toata lumea, cu poate cele mai mici preturi la bauturi daca e sa comparam cu alte evenimente de profil. Anul acesta am avut si cafea de specialitate, de care am profitat din plin. Buna alegere! Sper ca la anul sa fie mai multe puncte de cafea si sper sa gasim si ceaiuri in meniu (mai ales in serile reci, cand nu mai intra berea). Mancarea a fost destula si variata, de unde tin sa mentionez pizza (excelenta) si dulciurile – mai ales eclerele, dupa care am plans in ultima zi de festival. De ce? Au fost asa de bune, ca s-au terminat :)

Sunetul a fost excelent in acest an, daca e sa il comparam cu editia precedenta. Mentiuni deosebite pentru scena 3, unde chiar daca in primele zile au fost ceva probleme tehnice acestea s-au remediat pe parcurs. Pe langa sunetul excelent, cadrul usor mai intim si faptul ca am gasit mai multa umbra a facut ca scena 3 sa fie preferata mea.
Din punct de vedere muzical am avut un mix interesant de stiluri, ceva sa placa la toata lumea. Chiar daca concertele de la celelalte scene s-au suprapus cu cele de la scena 3, publicul se impartea in functie de stilul preferat al fiecaruia. Am vazut multa lume care statea pe beton sau pe borduri. Adevarul e ca nu ai cum sa rezisti 6 zile in picioare, iar spatiul la mese / banci a fost limitat.
Cred ca se poate profita de calea de acces catre scena 3 pentru a amplasa niste locuri de stat sau banci simple, poate chiar niste buturugi sau puf-uri pe care sa se poata sta si mai aproape de scene.

Mai multi prieteni se simteau sfarsiti, obosititi, ba chiar ametiti la un moment dat spre finalul festivalului. Am aflat cand am ajuns acasa si motivul: covid 19. Poate ca era inevitabil ca asta sa se intample, la un public asa de numeros, din atatea tari… Pacat ca nu am stiut, intrucat am “dat” si la grupul de prieteni, cu care am petrecut mai mult timp.

Datorita numarului ridicat de trupe voi alege sa scriu cateva cuvinte despre momentele pe care eu le-am gasit interesante.

Prima zi, cea de 30 iulie 2024, a fost anuntata mai aproape de eveniment. Cu toate acestea, a venit destula lume inca de la primul concert, iar mixul de stiluri a fost si pe gustul meu.

Show-ul Eihwar a venit cu ceva inedit: “music for viking dancefloors”. Daca Mark a venit imbracat intr-un viking, Asrunn a furat toate privirile, cu blanuri, o toba shamanica si un craniu ce ii acoperea partea de sus a capului. Mi-a placut muzica lor, chiar daca uneori pare repetitiva. Scopul e sa te duca intr-o transa si sa te transpuna acum multi-multi ani, cand vikingii erau la putere.

Intr-un stil similar cei de la Combichrist ne-au binedispus cu ajutorul unui sound industrial si a unui show plin de energie. Au urmat cei de la Cult of Fire, cu un ritual bine pus la punct, un show complet din punct de vedere muzical dar si vizual. Scena era decorata in stilul lor specific, cu o masa plina de fructe, obiecte religioase si betisoare parfumate, in timp ce chitaristii cantau din interiorul unor serpi uriasi. Tobosarul a venit cu ritmuri necrutatoare, ce complementau perfect vocea patrunzatoare.

Show-ul Loathe a fost intrerupt pentru 5-10 minute datorita unei persoane violente, care a fost scoasa din perimetrul festivalului. Dupa acel incident, show-ul a continuat. Am auzit un mix de metalcore, nu metal, cu elemente de progressive, shoegaze si pasaje care m-au dus cu gandul la Deftones. Nu sunt mare fan al muzicii lor, insa din punct de vedere tehnic, show-ul a fost ce trebuie.

Ultimele doua show-uri ale zilei au fost ale celor de la Cattle Decapitation si Behemoth. Primii au venit cu o editie limitata de tricouri, realizate special pentru acest concert, care evident ca s-a vandut integral. Fanii au asteptat trupa si la editia precedenta, insa show-ul lor a fost amanat. A fost singurul concert in cadrul unui festival din Europa in acest an. Behemoth au revenit pe scena REF ca headlineri ai zilei pe scena Adrian Rugina.
Hightlight-ul zilei: Cult of Fire.

Ziua 2

Trupa britanica de post-hardcore Svalbard a rupt efectiv scena, cu un show intens si dinamic. Pacat ca nu am mai apucat sa cumpar merch de la ei, pe seara deja nu mai era disponibil.
Ufomammut canta un doom metal extrem de interesant. Cu aceasta ocazie am descoperit si scena a treia, care, pe langa un sunet exceptional, vine si cu zone mai extinse de umbra si cozi mai mici (uneori) la partea de food/drinks. Nu puteam rata show-ul Gutalax, unde publicul s-a dezlantuit si mai mult decat la show-ul precedent. De la obiecte gonflabile, la masti, capace de veceu si hartie igienica, publicul a fost creativ si a format moshpit-uri, au dansat si s-au distrat “like there’s no tomorrow”.
Am gasit interesant show-ul Kvelertak, trupa in premiera pentru Romania, dar si show-ul Brutus, unde persoana care ajunge in centrul atentiei este vocalista, care bate si la tobe.
Pe scena Brasov cei de la Dragonforce au adus un power metal plin de viata, cu solo-uri lungi si multa miscare scenica. Vocea a fost usor pe langa la primele piese, insa acest aspect s-a imbunatatit dupa cateva piese.
Cei de la Testament au oferit o lectie de thrash, ca la carte, cum s-ar spune… Asteptam cu interes sa ii vad live pe cei de la “Dillinger Escape Plan“, o trupa laudata de foarta multa lume. Spre marea mea dezamagire, nu m-au impresionat deloc. E o “muzica” aproape afona pentru gusturile mele, haotica, unde toata lumea pare ca interpreteaza alta melodie. Pe scurt: nu mi-a placut deloc.
Inainte sa merg spre casa, i-am ascultat pe cei de la Amon Amarth, care au oferit un adevarat show, cu flacari, obiecte imense pe scena si cu un sunet aproape perfect.
Hightlight-ul zilei: Amon Amarth.

Fotografii din a doua zi:

Ziua 3

Incepand cu ziua 3, problemele tehnice incepeau usor-usor sa se remedieze, cozile erau usor mai mici, iar accesul se facea mai rapid.
Felicitari celor de la June Turns Black, trupa care a dat totul pe scena. Cu un sunet modern, abordand un stil de electronicore/metal cu elemente de screamo-djent, trupa din Bucuresti a reusit sa livreze un show foarte bun, cu pasaje vocale interesante si riff-uri pe care nu puteai sa nu dai din cap. Bravo, sper sa ajungeti cat mai sus!

O alta trupa pe care o asteptam, Gaerea, nu a dezamagit. Cred ca nu a fost usor sa cante cu acele masti pe caldura aceea, in plina bataie a soarelui. Trupa de metal extrem din Portugalia a fost unul din highlight-urile zilei de la scena Brasov. Cei de la Tankard au urmat pe scena Adrian Rugina, primul act din “Big Teutonic Four“. Big Teutonic Four ii include si pe Destruction, Sodom si Kreator, trupe care au cantat in aceeasi zi la cele 2 scene principale. Baroness a sunat bine in prima parte, insa m-au pierdut spre a doua jumatate. Cei de la Kreator au venit cu un show complet, ce a inclus si niste “demoni” pe scena, pe langa flacarile abundente pentru care sunt deja bine cunoscuti.
Eluveitie combina stilul melodic death metal cu elemente traditionale din muzica celtica. Folosind si alte instrumente precum fluierele si harpa, trupa a sunat excelent, spre deliciul fanilor. Am prieteni care au venit la REF special pentru aceasta trupa, si, conform spuselor lor, a meritat din plin.
La scena 3 am vrut neaparat sa mentionez 2 concerte care m-au impresionat: Amenra si Eivor.
Daca show-ul Amenra a fost executat impecabil, cu un sunet “cristal”, show-ul Eivør m-a transpus intr-o alta lume. Eivor a venit pe scena REF cu un sunet fresh, centrat pe voce, insa cu multe elemente electronice, ce s-au imbinat perfect cu ritmurile muzicii sale. Eivør a castigat mai multe premii de-a lungul carierii sale, si nu ii este frica sa experimenteze cu fiecare nou album lansat.
Hightlight-ul zilei: Eivør.

Fotografii din a treia zi:

Ziua 4

Am inceput in forta cu o trupa de death metal – Strigoi. La indemnul vocalului – “just pretend it’s night outside” – ne-am prefacut cu totii ca afara nu era soare, si ca asistam la un show deosebit, incojurati de padurea din Carpati, un loc de unde trupa si-a luat numele.
Saturnus a sunat absolut impecabil. Din nou, felicitari echipei de la scena 3! Stiam ca trupa suna bine live, insa acest concert a fost unul deosebit, iar trupa cred ca s-a simtit foarte bine pe scena (in ciuda stilului depresiv, hehe).
Mi-a placut mult cum au aranjat scena cei de la Orden Ogan, care au venit cu un show adevarat de power metal. Acestia au fost foarte comunicativi cu publicul, si a cantat alaturi de acesta mai multe melodii cunoscute din portofoliul lor, precum “Conquest”, “Inferno”, “Let the Fire Rain”, incheind concertul cu piesa “The Things We Believe In”.
Dark Tranquillity au strans un public numeros si au oferit un show pe masura asteptarilor. Mai rar i-am prins in concert in timpul zilei, asadar ne-am bucurat ca am putut sa ii vedem mai bine, chiar daca Mikael Stanne s-a miscat tot timpul pe scena, de la un capat la altul, in stilul sau caracteristic. Au incheiat cu piesa mea preferata: Misery’s Crown.
Am fost placut surprinsi sa o auzim pe solista de la Delain ca vorbeste in romana cu publicul. A transmis ca astepta de mult timp sa vina cu trupa in tara ei natala, sa vorbeasca cu noi in limba romana, cu mandrie. Show-ul a fost unui foarte bun, energic, cu o lumina predominant din spate (fara prea multa lumina pe fetele aristilor).
Stiam de la Tons of Rock ca Abbath are un costum nou, pe care speram sa il revad la REF. Show-ul lor a fost unul deosebit, la care a contribuit si o ploaie scurta. Scena a fost decorata cu un fundal iernatic, cu 2 topoare imense, cu multe elemente de pyro – flacari, mici explozii si CO2. Concertul a cuprins piese ale trupei Immortal, trupa din care frontman-ul si chitaristul Abbath Doom Occulta a facut parte pana in 2015.
La scena principala au urmat cei de la Saxon, trupa care demonstreaza ca inca sunt relevanti in ciuda varstei, cu stilul lor britanic caracteristic. Au sunat excelent si m-am bucurat sa ii revad pe scena, alaturi de faimosul chitarist Brian Tatler, ce in luna iunie a cantat o piesa alaturi de Metallica (cover dupa Diamond Head).
Dimmu Borgir a fost una din trupele pe care doream sa o revad. Mi-a placut mult show-ul lor, insa nu am inteles de ce sunetistul lor a ales sa dea volumul asa de tare. Spre jumatatea concertului m-am indreptat spre a treia scena, sa ii prind pe cei de la Sólstafir.
Nu stiu ce s-a intamplat in ziua aceasta insa am inteles ca au fost mai multe probleme tehnice la aceasta scena. Bine ca au reusit sa le rezolve pana la a treia piesa. Am stat cateva melodii insa efectiv nu ma mai tineau picioarele, asa ca am luat-o spre cazare.
Hightlight-ul zilei: Saturnus.

Fotografii din a patra zi:

Ziua 5

Deja incepusem sa ma intreb cat mai dureaza acest festival :))) 6 zile de fest mi se pare un pic extrem, cel putin pentru mine… Cred ca 4 zile ar fi fost suficiente, cu mai putine trupe, ca sa te poti bucura mai bine de festival, sa ai timp sa schimbi o vorba cu prietenii sau sa stai cu ei la o bere / un suc.
Nu am vrut sa ii ratez pe cei de la Machiavellian God, o trupa romaneasca aflata in plina ascensiune. Trupa suna la fel de bine ca o trupa “de afara”, cu riff-uri bine alese, o voce echilibrata si o prezenta scenica adecvata.
Au urmat cei de la Taking Back August, o alta trupa ce vine tare din urma. Mi-a placut backdrop-ul colorat, ce a adus un plus din punct de vedere vizual.
Nu o sa inteleg niciodata de ce unele trupe vin cu un fundal alb, cum au fost cei de la Emmure, mai ales in plina zi. Bine ca prezenta scenica a chitaristului si a vocalului au mai salvat un pic partea “vizuala”, cu o atitudine specifica stilului.
Nu putea lipsi nebunia de la Serrabulho, ocazie cu care au organizat un “ass of death” si mai mare decat data trecuta. Acestia au tinut si un moment de reculegere in memoria lui Anghel Manole, nelipsit de la mai toate concertele de metal de la noi. Pe mine nu m-ar deranja daca trupe precum Gutalax si Serrabulho ar veni la fiecare editie. Este fix nebunia de care noi toti avem nevoie. In acelasi stil de “bascalie” i-am urmarit si pe cei de la Nanowar of Steel. Metalul nu trebuie neaparat sa fie “serios” tot timpul, asa ca am apreciat piese precum “Uranus“, “Norwegian Reggaeton“, dar si celebra “Valhalleluja“!
Cei de la Leprous au revenit in Romania, de data aceasta cu un nou membru la clape. Einar Solberg a spus ca “inca nu isi permit un membru nou” insa au facut-o si se bucura pentru decizia lui. Acesta doreste sa se concentreze mai mult pe partea vocala decat pe sintetizatoare / clape. Sunetul a fost unul bun, legat, insa la ultima piesa, care “ar fi putut fi 3 piese de 3 stiluri diferite” conform spuselor lui, Einar si-a reluat locul la sintetizator pentru “The Sky is Red” – piesa mea preferata de la ei. Am savurat din plin concertul, si chiar daca trupa a tot venit pe la noi, e una dintre placerile mele vinovate, pe care i-as revedea de oricate ori am ocazia.
Daca ziua trecuta ii vedeam pe cei de la Dark Tranquillity, azi am avut ocazia sa il revedem pe Mikael din nou pe scena, alaturi de The Halo Effect. Proiectul lor de sulfet, The Halo Effect are membri care au cantat in trecut cu In Flames. Trupa suna extrem de bine live, si cel putin mie mi s-a parut ca toti membrii erau foarte relaxati pe scena. Au incheiat cu cea mai faimoasa piesa a lor – Shadowminds.
Dark Funeral a avut unul din cel mai bun sunet al zilei la scena 3, niste adevarati profesionisti, atat din punct de vedere muzical, cat si din punct de vedere al prezentei scenice.
Cu greu m-am desprins de aceasta scena pentru a-i vedea pe Opeth. Setlist-ul a fost unul extraordinar, incluzand multe din piesele mele preferate. Opeth au avut cel mai bun sunet al zilei la scena Brasov, iar “Deliverance” mi-a mers direct la suflet.
Paradise Lost merita o mentiune speciala, intrucat a sunat extrem de prost, iar vocalul a plecat de pe scena brusc, fara nici macar un “thank you”, sau un “goodbye”.
La polul opus, cei de la Suicidal Tendencies au oferit un show extraordinar. Muzicienii sunt extrem de talentati, iar energia vocalului a fost in ton cu muzica lor vioaie si fresh.
Hightlight-ul zilei: Opeth.

Fotografii din a cincea zi:

Ziua 6

Deja in a sasea zi bateriile mele erau pe terminate. Nici coada de la cafea nu a ajutat. Va rog mult, pentru la anul, aduceti mai multe puncte de cafea si ceai, acest aspect a fost mult subdimensionat fata de numarul crescut de oameni.
Ziua 6 a stralucit la scena 3, dupa gusturile mele. Aici am descoperit trupe precum The Devil’s Trade, “Shy, low“, Maybeshewill si Urne, si am savurat la maxim concertele God Is An Astronaut, Insomnium, Watain si Frog Leap. Unele concerte au “beneficiat” si de o ploaie care a facut ca unele momente sa devina pur si simplu magice.
Crimena a deschis ziua la scena Brasov in stilul lor caracteristic. Sunet bun, prestatie excelenta, chiar daca publicul abia se trezea din zilele precedente de festival.
Pana la Napalm Death nu am vazut ceva notabil la cele 2 scene principale, am savurat concertul Lacuna Coil, chiar daca deja incepuse ploaia destul de serios. Exodus si K.K’s Priest mi-au restaurat un pic nivelul jos de energie, cu show-uri explozive, umplute de efecte si de solo-uri bine alese.
God Is An Astronaut au avut un show “mistic”, cu foarte putina lumina pe ei – asa cum ne-au obisnuit de altfel – iar publicul a stat in ploaie ca sa ii asculte pana la final. Parca a mers chiar mai bine cu ploaia, s-a potrivit extrem de bine cu stilul lor.
Primele momente magice ale zilei au avut loc in cadrul show-ului Insomnium. Mi-a placut extrem de mult lumina si cum se vedeau stropii de ploaie in fata artistilor de pe scena. Din nou, stiu ca ma repet, sunetul a fost exceptional, iar trupa s-a simtit excelent pe scena.
Pentru show-ul Watain incepuse sa se stranga un numar din ce in ce mai mare de oameni care se uita la toate elementele ce se aduceau pe scena. Chiar daca setup-ul a durat un pic mai mult, a meritat, si din plin! Poate cea mai bine decorata scena din tot REF-ul, toate elementele au contribuit la o atmosfera trv black metal. Pe scena erau niste structuri masive din metal sudat, cu simboluri decupate, de care atarnau oase si cranii, deasupra scenei atarna numele trupei, tot din metal, iar in fata scenei erau mai multe elemente lucrate incredibil de bine – un altar, cruci intoarse si tot felul de stative. Ritualul a inceput in stilul caracteristic, prin aprinderea pe rand a elementelor de pe scena, inclusiv 2 stative cu forma logo-ului trupei. Luminile au fost gandite extraordinar de bine, oferind un show vizual ce a completat excelent muzica. Vocalul a aruncat una dintre torte inspre public, iar o “fata norocoasa” a tinut-o sus cu mandrie tot show-ul. Nu au lipsit nici pocalele cu sange, pe care artistul le-a aruncat inspre primul rand de oameni. In photopit erau tot felul de oameni curiosi care filmau concertul, uimiti efectiv de ce vedeau. Daca pentru unii arata ca si cum Satana ar fi venit pe pamant, pentru marea majoritate a publicului a fost o experienta de neuitat, un show trv de black metal, asa cum ar trebui sa fie prezentat publicului: inconjurat de mister, foc, elemente specifice si un sunet “zid”!
Recunosc ca Pendulum nu m-au impresionat asa de tare precum m-am asteptat, ba chiar la un moment incepuse sa ma doara capul datorita bass-ului dat in blana (nu inteleg de ce…).
Chiar daca se terminase show-ul Watain, am ales sa stau la scena 3 ca sa scap de bubuiala, pentru ultima trupa care inchidea festivalul: Frog Leap.
Stiam ca sunt buni si ca suna bine live, insa nu ma asteptam sa fie chiar ASA DE BINE!
Dupa parerea mea, Frog Leap ar fi putut face switch cu Pendulum. Ar fi meritat un public mai numeros, chiar daca afara incepuse din nou ploaia. Talentatul Leo Moracchioli are un studio in Norvegia, cu acelasi nume (Frog Leap) si s-a facut cunoscut prin videoclipurile sale inedite de pe YouTube. Treptat, acesta a inceput sa aiba diverse colaborari, printre care si cu Rabea Massaad, un chitarist extrem de bun din UK. Rabea a avut mai multe proiecte muzicale in care a cantat ca chitarist, iar Leo l-a ales ca sa cante alaturi de el. Sound-ul trupei este extraordinar de bun, iar soundcheck-ul a fost facut in 2 timpi si 3 miscari, un lucru care spune multe despre nivelul de profesionalism al trupei.
Frog Leap a inceput in forta cu hit-ul “Ghost Busters“, urmand apoi alte hit-uri celebre reinterpretate de grup, precum The House of the Rising Sun, Barracuda si altele.
La un moment li s-a alaturat la voce si Hannah Boulton, partenera lui Rabea.
Ar fi fost perfect daca acest moment ar fi inceput la ora 00:00. Dupa 6 zile de festival, abia ne mai duceau picioarele, si dupa Feel Good Inc. am ales sa o luam spre casa.
Hightlight-ul zilei: Watain.

Fotografii din a sasea zi:

Gandindu-ma in retrospectiva, 6 zile de festival mi se pare prea mult. 3 zile ar fi ok, poate 4, cu mai putine trupe, dar pana la urma fiecare alege la ce trupe merge si ce vrea sa vada.
Orasul Rasnov mai are de lucru mult ca sa fie pregatit de un eveniment de aceasta anvergura. De la reteaua publica de apa care a picat in 2 zile separate, pana la taximetristii veniti ca sa “ciupeasca” cat mai multi de la oamenii veniti la festival, e loc mult pentru imbunatatiri.

Insa, chiar si asa, ce s-a reusit anul acesta este de laudat si de felicitat. Atatea trupe mari in acelasi spatiu, fara intarzieri, anulari sau probleme deosebite, cu o logistica impresionanta in spate.
Editia aceasta a avut – dupa parerea mea – cel mai bun sunet de pana acum (cu mici exceptii in care volumul a fost prea tare), iar scena 3 a fost o decizie buna pentru impartirea publicului, unde am vazut unele din cele mai bune concerte ale festivalului.

Pentru anul viitor deja s-au anuntat nume mari, precum Static-X , Gojira si multi altii.
Asteptam cu nerabdare urmatoarele anunturi si ne vedem la anul!