Cronica Posada Rock 2025 – Câmpulung Muscel

Ultimul weekend din august ne-a adus din nou împreună, pe gazonul stadionului municipal din Câmpulung Muscel, pentru Posada Rock – cel mai longeviv festival rock-concurs din România, care anul viitor va împlini 40 de ani.

Atmosferă și organizare

Cele trei zile de festival au fost o adevărată bucurie. Vremea a ținut cu noi: caldă și plăcută, destul de rece seara (în contrast cu temperaturile din timpul zilei). Am avut o scurtă ploaie duminică după-amiază, chiar înainte de Gala Laureaților, dar norii s-au risipit repede, lăsând loc soarelui.

Atmosfera a fost relaxată și prietenoasă, oameni de toate vârstele, de la familii cu copii până la veterani ai scenei rock, toți bucurându-se de muzică și de timpul petrecut împreună. Copiii se jucau pe iarbă în timp ce trupele cântau, iar energia publicului a rămas pozitivă și echilibrată pe tot parcursul festivalului.

Un mare plus pentru toată experiența: spațiile au fost generoase, curate și bine amenajate, iar tribuna în trepte a oferit, ca de fiecare dată, o vizibilitate excelentă și puțin adăpost de soarele puternic. Am apreciat spațiul deja amenajat pentru Press/Photo, care a fost suficient de încăpător, cu lumină, curent, cu mese și bănci pentru toată lumea.

Curățenia s-a păstrat impecabilă de la început până la final, un detaliu care face diferența și arată respect atât pentru participanți, cât și pentru loc. În plus, cei de la Muzeul Astra din Sibiu au amenajat un spațiu pentru cei mici, unde au putut desena/colora și să facă diverse activități.

Concursul – sufletul Posada Rock

Fiind un festival-concurs, scena de la Posada Rock a oferit și în acest an șansa unor trupe tinere să își arate potențialul, talentul, energia, stilul și abordarea proprie, dorința de a cuceri publicul și juriul. După competiții, recitalurile trupelor consacrate au ridicat ștacheta la un alt nivel.

Ziua 1 – Vineri, 29 august

Concurs

Katharein, prima trupă din concurs în prima zi de festival, a reușit să atragă atenția publicului și să lase o impresie bună.

Cei de la GRI au venit cu un show bine pus la punct, plin de siguranță. Metal modern, cu piese energice și refrene melodioase care au prins la public. Prezența lor scenică a inspirat profesionalism și pasiune.

Au urmat Hollow Flag cu un thrash metal simplu dar direct, și au compensat prin entuziasm și energie. Se simțea că trăiesc muzica și au carismă, chiar dacă la compoziții mai au încă de lucrat.

Frontkill au adus un thrash cu mult groove și riffuri grele, o voce puternică și piese mai bine lucrate. O trupă cu șanse să crească, dacă își păstrează determinarea și seriozitatea.

Hostvge au venit cu un sunet apăsat și intens, cu influențe moderne, și au reușit să captiveze publicul prin dinamica pieselor. Se vede că au mai multa experiență pe scenă.

Ancestral au închis concursul primei zile cu o combinație de black, gothic și doom. Chiar dacă uneori structurile pieselor mai scapă de sub control, au idei interesante și o imagine scenică distinctă, care îi poate ajuta pe viitor.

Recital

Seara a continuat cu recitaluri foarte așteptate.

Sur Austru au adus atmosfera lor mitologică, plină de simboluri și inspirație din folclor. Piesele lungi și dense au creat o lume aparte, chiar dacă lumina zilei nu era cea mai potrivită pentru muzica lor. Trupa a crescut foarte mult în ultimii ani, iar vocea lui Ștefan Zaharescu completează perfect sound-ul trupei.

The Halo Effect au adus un death metal melodic impecabil, cu un sunet clar și o energie incredibilă pe scenă. Mikael Stanne a arătat din nou de ce este o voce de referință a genului. Sunetul a fost excelent și am putut savura fiecare instrument în parte, așadar felicitări echipei tehnice.

Lacuna Coil au închis prima seară cu stil, cu public numeros, energie bună și o interacțiune constantă cu fanii. Cele două voci s-au completat perfect, iar show-ul a fost unul electrizant. Oamenii au cântat alături de trupă, iar energia lor a fost molipsitoare. Vocea solistei sună extraordinar de bine, mi-a plăcut în mod deosebit piesa Enjoy The Silence (cover dupa Depeche Mode), interpretată în manieră caracteristică Lacuna Coil.

Ziua 2 – Sâmbătă, 30 august

Concurs

Startul celei de-a doua zi de festival a fost dat de Redux, cu un thrash cu accente progresive, cântat cu energie și siguranță. Publicul a reacționat bine, iar trupa pare pe un drum ascendent.

Steambreather au avut un show curat, cu piese lucrate și o atitudine relaxată pe scenă. Chiar dacă nu au surprins cu ceva foarte original, au reușit să transmită bucuria de a cânta.

Inflow a fost prima apariție cu voce feminină din concurs, o combinație plăcută de energie și melodie. Au încă de șlefuit interacțiunea cu publicul, dar direcția e promițătoare.

Fittonia sunt tineri și ambițioși, cu un mix modern de metal și influențe pop/electronice. Prezență scenică bună și vocea versatilă i-au făcut să iasă în evidență. I-am prins și la REF anul acesta, și, trecând peste unele probleme tehnice, trupa sună din ce în ce mai închegat.

Recital

După o scurtă pauză, au urmat recitalurile serii, cu un mix interesant de stiluri.

Hidden Intent au adus thrash metalul din Australia, plin de energie și entuziasm. Poate că publicul a fost ceva mai rezervat, dar trupa a oferit un show excelent, cu un sound agresiv și piese care meritau o reacție și mai intensă.

Deși vin din vechea gardă thrash, Flotsam and Jetsam au sunat impecabil, cu solo-uri de chitară memorabile și o voce care rezistă cu brio trecerii timpului.

Geoff Tate, fostul solist Queensrÿche a adus nostalgia anilor ’80 și a cântat multe dintre piesele clasice de pe Operation: Mindcrime. Vocea lui este în continuare puternică și distinctă, iar publicul a primit cu entuziasm fiecare moment. Poveștile spuse de el dintre melodii au adăugat un plus de emoție. Piesa A Silent Lucidity a sunat absolut impecabil, fiind, pentru mine, highlight-ul show-ului lor.

Au urmat Hypocrisy, headliner-ul zilei și, probabil, cel mai așteptat moment al serii. Brutali, energici, plini de forță, au cântat atât piese clasice, cât și mai noi, iar la bis au urcat pe scenă împreună cu chitaristul lui Dirkschneider și au livrat un moment special.

Ziua 3 – Duminică, 31 august

Concurs

Duminică a fost momentul mult-așteptat: Gala Laureaților. Emoția s-a simțit din plin, iar premiile au recompensat efortul și originalitatea trupelor aflate în concurs.

Juriul a fost format din Lenți Chiriac, Andy Ionescu, Mihai Ilie, Cristian Popescu, Bogdan Prundeanu, Denis Uță, Bogdan Trîmbaciu și Răzvan Brăileanu.

Premiile au fost finanțate în mod egal de Primăria Muncipiului Câmpulung și de Asociația Rock Culture, și au fost câștigate după cum urmează:

• Fittonia – Marele Premiu – 10.000 de lei
• Redux – Premiul I – 5.000 de lei
• Ancestral – Premiul al II-lea – 2.500 de lei
• Hostvge – Premiul al III-lea – 1.500 de lei
• GRI – Premiul Zaharia Rădulică – 1.109 de lei

Premiile oferite de partenerii festivalului:

• Bursa Alex Pascu, oferită de El Studio și Constantine Mastering – Fittonia
• Premiile MCMusical – cel mai promițător chitarist – Vlad Nedelcu (Redux)
• Premiile MCMusical – cel mai promițător tobar – Theodor Marinescu (Hollow Flag)
• Premiul Metalfan – Redux
• Premiul Underground Music – Redux
• Premiul B.A.S.S., oferit de Cristian Popescu – Adrian Turcu (GRI)
• Premiul #FIND_US, oferit de Asociația Fotografilor de Concerte – Fittonia
• Premiul Quantic – Redux

Este încurajator să vezi cum Posada continuă să fie o rampă de lansare pentru generațiile noi, menținând vii tradiția și spiritul festivalului.

Recital

După Gala Laureaților, scena a fost deschisă de Jet Black, câștigătorii concursului din ediția precedentă.

Tineri, energici și foarte bine închegați ca trupă, au demonstrat că au evoluat mult într-un an. Muzica lor are ritm și forță, iar bucuria cu care cântă e molipsitoare. Chimia de pe scenă este absolut evidentă, așa încât pare mai degrabă un jam-session extrem de reușit; toți stăpânesc instrumentele lor într-un mod impecabil.

Au urmat veteranii de la Grave Digger, cu peste patru decenii de activitate și un show care a adus publicul într-o lume a legendelor și miturilor. Germanii au cântat cu pasiune și au oferit un spectacol solid, condimentat și cu momente amuzante.

Seara s-a încheiat cu Dirkschneider, practic proiectul lui Udo Dirkschneider, care a readus în prim-plan piesele clasice Accept. Vocea lui Udo s-a păstrat impresionant de puternică, iar interpretarea integrală a albumului Balls to the Wall a fost bine primită de public, urmat de alte piese din lunga sa carieră. Energia trupei și interacțiunea cu publicul au transformat finalul într-o adevărată celebrare a heavy metal-ului. Un bonus neașteptat a fost jocul cu baloane, la care am participat aproape toți din public – un detaliu simplu, dar care a adus un plus de bucurie și a făcut finalul serii cu atât mai memorabil.

Muzică și experiență

Toate recitalurile au fost acompaniate de un sunet excelent: clar, echilibrat și cu volumul perfect reglat.

Programul a fost foarte bine dozat, fără senzația de maraton. Pauzele dintre recitaluri au oferit timp de respiro, socializare și revederi cu prietenii, mulți dintre ei fiind oameni pe care îi întâlnim doar aici, an de an.

Confortul pe care îl oferă un festival pe gazon cu iarbă rămâne un atu incontestabil față de alte locații de festival. Și anul acesta am avut un stand de merch, cu de toate pentru toți. Trupele participante au adus mai puțin merch anul acesta, însa au fost generoase cu meet-and-greet-uri la sfârșitul show-urilor.

Am avut parte de concerte memorabile în fiecare zi: de la concursurile trupelor emergente, până la recitalurile trupelor consacrate, toate au format un line-up divers și atractiv.

Singurul aspect mai puțin plăcut a fost prețul cam piperat la mâncare și lipsa unor opțiuni mai consistente pentru vegetarieni (unde au fost deserturile?). Însă, raportat la întreaga experiență, acestea sunt detalii care nu au reușit să umbrească atmosfera generală excelentă.

Concluzie

Posada Rock 2025 a fost o ediție reușită, cu o energie pozitivă, o organizare exemplară și o comunitate unită de pasiunea pentru muzică. Toate eforturile echipei organizatoare și ale echipei de pază au fost vizibile și apreciate.

S-au anunțat deja câteva trupe pentru ediția aniversară din 2026: Dark Funeral, Moonspell, Soen, Tiamat, Carach Angren și Evil Invaders. Promisiunea este că această ediție va fi și mai spectaculoasă.

Noi abia așteptăm să revenim și anul viitor!