Rockstadt Extreme Fest 2017

Dragostea si dansul sint una

Dragostea si dansul sint una

La cele doua spectacole sustinute de Béjart Ballet in cadrul Intilnirilor JTI si la Festivalul „George Enescu“, oamenii s-au calcat in picioare. Cotidianul a avut acces si in culise, si la repetitii. In Sala Mare a Teatrului National, atmosfera era ca la un meci de fotbal sau ca la corida. Spectatorii au aplaudat, au batut din picioare si au strigat „bravo“ minute in sir. Politicienii au uitat de motiune si si-au scos consoartele la balet. Gurile rele comentau ca Tariceanu statea in loja linga Iliescu, care isi amintea probabil de tinerete si de serile petrecute la spectacolele de la Balsoi.

Actorii Teatrului National si balerinii Operei Romane s-au inghesuit studenteste pe scari, spre disperarea unor cuconite venite cu bilete de favoare de la Ministerul Culturii: „Da’ pe astia cine i-a lasat sa intre daca nu au bilet cu loc?“.

„L’Amour, la Danse“, o selectie din cele mai importante creatii ale lui Maurice Béjart, sta, dupa cum spune si titlul, sub semnul iubirii si al baletului, insa succesiv. In prima parte, rolul de ghizi prin dansurile lui Béjart il indeplinesc Romeo si Julieta. Ei trec, pe rind, prin propria poveste, prin „Incununarea primaverii“ a lui Stravinski, prin muzica africana, prin Mahler, prin Charles Gounod, Mikis Teodorakis si prin Jacques Brel. Desi Romeo si Julieta sint inca prezenti, in partea secunda, calauza prin creatiile lui Béjart e un dervis rotitor care stie ca la auzul numelui lui Dumnezeu tot universul danseaza.

„Ni s-a spus: «Faceti dragoste, nu razboi». Am facut dragoste. Si atunci, de ce dragostea ne-a declarat razboi?“, se intreaba Béjart prin vocea dansatorului sau japonez Keisuke Nasuno in preambulul dansului „Intre doua razboaie“. Cele doua confruntari la care se refera marele coregraf sint cea politica, din Orientul Mijlociu, pe muzica palestinianului Cheik Iman, si cea personala, a luptei cu SIDA, in fragmentele din „Ballet for Life“, pe muzica de Queen si Mozart. „Desi se numeste «Balet pentru viata», in el e vorba de moarte, si nu de orice fel de moarte, ci aceea inspaimintatoare de a muri de tinar, din singura vina ca ai iubit prea mult“, explica Gil Roman, prim-solistul si directorul artistic al companiei. „Ballet for Life“, spectacolul pe care bucurestenii l-au vazut integral in anul 2000, la prima editie a Intilnirilor JTI, este baletul pe care Maurice Béjart l-a creat dupa moartea lui Freddie Mercury si a balerinului Jorge Donn, partenerul de viata al coregrafului.

Dar „Show Must Go On“ o spunea Mercury si o stie si Béjart, iar finalul spectacolului de la Bucuresti a stat sub semnul unicei certitudini a lui Béjart, el insusi un batrin dervis rotitor: universul trebuie sa continue sa danseze.

„Spectacolul vostru de la Bucuresti se numeste «L’Amour, la Danse». Dintre cele doua, care e mai importanta pentru tine?“, l-am intrebat pe Gil Roman. „Pentru mine, ca si pentru Maurice, dragostea si dansul sint de fapt un singur concept, ar trebui sa se scrie intr-un singur cuvint si ma mir ca nimeni nu s-a gindit inca la asta“, a raspuns el.

A spune despre Gil Roman ca e un mare balerin e o minimalizare de neacceptat. El este cel prin care Béjart si-a materializat visele, e Adamul plamadit de coregraf. „Cum as putea sa-ti explic?“, incerca Gil sa lamureasca lucrul de nelamurit al legaturii lui cu dansul. „Pentru mine, baletul este ceea ce e religia pentru un calugar. Sint devotat total, am depus voturile monahale. Poate nu saracia si abstinenta, desi uneori am parte si de ele, dar ascultarea mea e definitiva. Sint pe deplin robul dansului. Pentru mine nu mai exista cale de intoarcere si sint foarte fericit asa. Pentru ca simt ca detin adevarul. Cum ar spune un pastor american: «Aleluia! Sint mintuit!».“

Gil Roman e extrem de exigent cu sine si, in extenso, si cu ceilalti. „Dansul e un lucru serios“, le spune el dansatorilor la repetitie. „Nu cumva sinteti prea mici pentru baletul asta?“, ii intreaba el sever. Conduce atent repetitia, secundat de Julio, asistentul sau cubanez, un fel de pantera neagra, cu corp si miscari perfecte. „Desi pare ca sint un tortionar, in realitate lucrurile nu stau chiar asa de rau“, spune el amuzat. „Ii tratez pe dansatorii mei cu tot respectul si, asta ti-o spun la ureche, sa nu ma auda, adevarul e ca sint topit dupa ei. Ii iubesc de mor… Numai ca, asemeni copiilor, balerinilor trebuie sa li se explice clar regulile jocului. Si lor le place teribil joaca asta, altfel nu ar veni din toate colturile lumii sa danseze pentru Béjart Ballet. Avem si o romanca in trupa, Oana Cojocaru.

Are 18 ani, a primit o bursa la scoala Béjart, un fel de pepiniera in care ii antrenam gratuit pe toti copiii talentati pe care ii gasim prin lume. Oana e la noi de doua luni si evolueaza foarte bine. Si sa stii ca nu spun asta din politete. De fapt, nici nu cred ca sint un om prea manierat“, spune glumet Gil Roman. „Dansatorii nostri sint antrenati ca in orice clipa sa poata dansa toate rolurile. Nu avem decit foarte putini titulari in echipa. Ei stiu bine ca, daca am asupra unuia o cit de mica indoiala, nu pupa sa danseze in spectacolul de diseara. Competitia e acerba in lumea noastra, dar e si mult fairplay. Din 37 de dansatori, doar sapte au ramas din vechea trupa, cea cu care am venit la Bucuresti in 2000. Scoatem in fiecare an din pepiniera noastra singe proaspat.“

„Eu am inceput, bineinteles, cu baletul clasic“, imi povesteste. „Stii, chestia aia draguta, cu poante, cu volane si mult sclipici… Si cind am vazut prima data un balet al lui Béjart, mi-am spus: «Barbati transpirati, dansind cu ura? O, Doamne, ce oroare!». Dar, pe masura ce ii urmaream oripilat, am simtit ca vreau sa fac parte dintre ei, ca vreau neaparat sa fiu unul dintre barbatii aia plini de sudoare si de adevar. Si iata ca transpir alaturi de Béjart din 1979. Eram adolescent pe atunci, acum sint trecut bine de 40 de ani, dar ce conteaza? Dupa cum ti-am spus: Sint mintuit!“.

Background-ul dansatorilor

Singura romanca din companie, Oana Cojocaru, a cistigat in urma cu un an un concurs de balet la Lausanne si a primit drept premiu o bursa la Béjart Ballet. „Gil m-a vazut la scoala si iata-ma aici. Nici nu-mi vine sa cred. Acum doi ani, nici in visele mele cele mai indraznete nu ma gindeam ca am sa ajung atit de repede sa dansez alaturi de cei mai mari dansatori ai lumii. Sint foarte emotionata sa dansez in Romania.

Gil mi-a si zis: «Ai grija sa nu te faci de ris. Esti acasa»“, relateaza Oana. Japonezul Keisuke Nasuno e in trupa de sapte ani. „Am facut scoala Béjart si lucrul asta mi-a fost fatal. Ce sa spun? E greu. Foarte greu. Dar pentru mine, atita vreme cit e greu, e foarte bine“, spune el. Elisabet Ros, din Spania, s-a alaturat companiei in 1991. „In Barcelona am lucrat cu Mauro Galindo, discipol al lui Béjart.

Maurice a venit special la Barcelona sa ma vada si, dupa un singur dans, pina sa apuc sa ma dezmeticesc, eram deja angajata“, rememoreaza balerina. Italianul Vito Luciani declara ca e devotat cauzei lui Béjart de 11 ani. „M-a sedus cu faptul ca baletul lui spune intotdeauna adevarul“, puncteaza dansatorul.